duminică, 24 iunie 2007

Muntii Lotrului 22-24 Iunie 2007

Data redactarii: 16 Iunie 2009.
Locatia: California

Revin dupa mai mult de un an, in actiunea treptata de mutare a continutului de pe site-ul vechi pe blog. Sa-i dam bice.

Ce soare, mamaaa ! Ne-a pus michidutza ignorantul sa nu luam destul apa cu noi, pe-o arsita de ora 10:00 de nu-ti vine sa crezi ! Dar, s-o luat cu inceputul.

Ma gandeam la Lotru ca la urmatoarea si logica continuare a Cindrelului, dupa ce l-am admirat in toata splendoareea imbracat in alb, enigmatic dar inca departe, de pe Platoul Diavolului in tura efectuata cu ceva mai mult de un an in urma cu Serghei.

Asa ca ne-am pornit cu credinciosul si modestul EMN, in compania lui Vali, Serghei si-a scumpei mele Laura. Planul initial, bazat mai mult pe ambitie decat pe ratiune (cum s-a dovedit, nu era o idee proasta dar nerealista in conditiile respective) era sa facem un circuit cu pornire din Talmaciu, parcurs creasta pana dupa cab. Prejba si inchis circuitul parcurgand in sens invers culmea Steflesti pana-n Lazaret (de fapt exact invers); ei, aproape ca ne-a prins seara pe valea Oltului, ezitand intre planul initial si alte variante gandite sub presiunea nevoii de decizie imediata.

Presati de situatie (n-am reusit sa aflam unde-am putea lasa masina in siguranta in Lazaret (domnea o pustietate dezolanta) alegem varianta de-a incepe traseul din Talmacel; zis si facut, carmim ('carniles' cum ar zice John nebunul) stanga-mprejur si o luam spre sat, il parcurgem si lasam masina (cu destule rezerve) in curtea unui roman (cu tenta dominant majoritara de tigan - ca sa nu-i zicem RROM !) de vreo 60 de ani, fierar de meserie (specialist in potcoave - de cai morti ?) si-o luam pe valea Lungsoarei pana ne ajunge noapte din urma; tot invartind harta si sfatuindu-ne, alegem sa ne intoarcem, inaintand prea mult pe vale; ii dam de capat si alegem locul de campat aproape de trecerea peste parau pe unde urma s-o luam a 2-a zi.

Punem corturile sub cerul instelat (ancorate superficial) si pornim in cautarea somnului, in magica noapte de echinoctiu. Pe la 3 si ceva dimineata (as spune noaptea in mod normal, dar era ciudat luminata noaptea pentru ora aia) incep sa se auda tunete slabe la inceput, care in mai putin de un sfert de ora ajung val-vartej peste noi cu tot alaiul manifestarilor ceresti; tunete infioratoare, blitzuri orbitoare, un vant de sa ne ia cortul; ce face Mircea? Ce un om normal n-ar face: ia cuiele de aluminiu si-ncepe sa ancoreze cortul, cu Zeus ce da ca nebunu-n jurul lui cu fulgere; scap nevatamat ca prin urechile acului si ma intorc crispat in cort, unde ne bucuram timizi de siguranta iluzorie a culcusului uscat, pana da de ziua.

Dupa potopul ce s-a consumat la fel de repede cum s-a si pornit, un soare si-o prospetime de zile mari; mancam, strangem tabara, trecem paraul si-ncepem sa urcam pe valea Rausorului, tot mai insetati; ramanem de tot fara apa (ce destepti am fost facandu-ne provizii !?), Laura tot mai slabita, Vali isi sacrifica jumatea de litru in favoarea domnisoarei, si cumva ajungem sus pe dealul Stefanita, de unde-o luam printre casute de vara si fanate inflorite spre Prejba; parau nu mai este, izvoare nu mai gasim, ce-i de facut? Cu gurile uscate ii dam la deal facand pauze dese la umbra si ascultand atenti dupa vreun susur de apa vie; aud la un moment dat ceva, intru in padure si dupa cateva minute dau de apa ! Oooo'riight !!! Luam vreo 2 litri si dupa ce-o fierbem (fiind destul de tulbure dupa ploaie iar eu si Vali patiti cu apa de la cab. Pietrele din Retezat) si topim cateva pastile efervescente in ea, bem ca spartii; pusi la cale si cu moral la inaltime, ne continuam incursiunea in natura pana dam de stana baciului Ion, care pe cat de sociabil pe atat de amabil ne invita la dansul in chilie, ne omeneste cu cas si braza, iar noi cu biscuiti pe fiul dansului; care mai de care-si fac poze pe cal (mai ceva ca la Sovata, cu ursu-mpaiat si capra cu 3 iezi :)) si o taiem spre cabana, la care ajungem pe inserat.

Tanarul salvamont George ne primeste amabil, incep povestile, planurile, ne arata mandru acumulatorii de la panourile solare, ne dezvaluie planurile renovare a cabanei (care arata ca naiba la vremea respectiva) si de a marca culmea Steflesti; urcam in creasta sa admiram apusul, strangem cu Laura niste cimbrisor pentru ceai si ne-ntoarcem la corturi, timp in care George ne arata o fasie mare din deal ramata de porcii mistreti si incepe sa dapene povesti vanatoresti cu ursii din vale ce manca oameni si mistretii-n mare numar care-au trecut in fuga pe el nu-stiu-cand; il ascultam zambind pe sub mustata (in timp ce altii ascultau cu sufletul la gura si ochii mari povestile soldatului Svejk :))

Mancam si ne culcam, refuzand amabili invitatia noului nostru amic de a dormi in cabana; ne plac corturile si profitam de fiecare ocazie de a dormi-n hotelul din 1000 si una de stele.









Duminica; putina ceata dimineata dupa care soarele triumfa, ne intoarcem pe unde-am venit strangand cacaturile lasate-n urma de KTM. Ajunsi la masina, da-i catre casa, nu fara a-i promite lui George c-o sa-l mai sunam cand trecem prin Cisnadie (din pacate inca n-am facut-o) si a ne promite ca vom termina traseul propus, intr-o alta tura.








Baciu' Ioan






















- Albastru: traseul pe care l-am realizat
- Rosu: traseul ideal gandit initial
- Galben: de unde ne-am intors vineri seara
- Galben punctat: pe unde-am ratacit pe valea Lungsoarei inainte de a ne intoarce
- Cerc galben: zona de campare



Lotru? Un munte care ne-a lasat o impresie placuta; exceptand rahaturile KTM, curat, linistit, relativ neumblat, cu multe frumuseti de oferit.