Locatia: California
Revin dupa si mai mult de un an, in actiunea treptata de mutare a continutului de pe site-ul vechi pe blog.
Pe scurt; o tura lunga si generoasa in peisaje, abrupturi, soare si ceata, iarba si zapada, gheata, rapel francez, bajbaieli prin noapte pe muchii de abrupturi, etc. Deci, aventura a fost.
Am venit o parte cu masina lui Cristi Chira, ceilalti cu Dinu.
In prima zi am mers impreuna toat agasca pana la Zaplaz, unde ne-am despartit de Dinu, Cristi Chira, Eugen Roman, ramanand in compania lui Mihnea, Lilu, Luci, Serghei; am luat-o marcaj si apoi pe pe nemarcate indicate de Dinu, ghidati de momai, pe un teren divers si accidentat; am urcat ce-am urcat pe vreme buna, am inceput sa dam de ceata rara la inceput, portiuni de catarare usoara, am dat si de zapada inghetata; la un moment dat m-a pus michidutza de-am luat-o aiurea pe o presupusa scurtatura, iar la un moment dat, incercand sa cobor spre cararea pe care au facut-o ceilalti am alunecat si-era sa ma tot duc; noroc ca m-am oprit ca prin minune, neavand nici piolet nici coltari; si-acum am emotii cand ma gandesc ca puteam sa nu ma mai gandesc.
E frumos, inaintam incet pana in creasta pe urmele facute de Mihnea, ne odihnim la refugiul Grind 2, dupa care o luam pe Creasta Sudica inspre locul de intalnire cu trupa 2. Ca prin noroc, gasim calea si coboram din creasta, ajungand sa coboram pe niste brane, sa traversam niste fete de zapada uda / inghetata care-mi lasa si acum transpiratie rece pe spate; trecem ca prin noroc, fara incidente, ajungem la Marele Grohotis pe care il coboram, Lilu gaseste un calcar cu profilul unei cochilii pe el, il pastreaza; ajungem la ditamai pietroiul pe care il escaladam (pe scara metalica), fotografiem si ne intoarcem pe inserat spre corturile lasate la Plaiul Foii. Nu mai stiu daca in prima sau a 2-a seara am mers cu gasca la restaurant unde unii au mancat, unii au baut, iar altii amandoua; cert e ca am adormit fara probleme.
Pe scurt; o tura lunga si generoasa in peisaje, abrupturi, soare si ceata, iarba si zapada, gheata, rapel francez, bajbaieli prin noapte pe muchii de abrupturi, etc. Deci, aventura a fost.
Am venit o parte cu masina lui Cristi Chira, ceilalti cu Dinu.
In prima zi am mers impreuna toat agasca pana la Zaplaz, unde ne-am despartit de Dinu, Cristi Chira, Eugen Roman, ramanand in compania lui Mihnea, Lilu, Luci, Serghei; am luat-o marcaj si apoi pe pe nemarcate indicate de Dinu, ghidati de momai, pe un teren divers si accidentat; am urcat ce-am urcat pe vreme buna, am inceput sa dam de ceata rara la inceput, portiuni de catarare usoara, am dat si de zapada inghetata; la un moment dat m-a pus michidutza de-am luat-o aiurea pe o presupusa scurtatura, iar la un moment dat, incercand sa cobor spre cararea pe care au facut-o ceilalti am alunecat si-era sa ma tot duc; noroc ca m-am oprit ca prin minune, neavand nici piolet nici coltari; si-acum am emotii cand ma gandesc ca puteam sa nu ma mai gandesc.
E frumos, inaintam incet pana in creasta pe urmele facute de Mihnea, ne odihnim la refugiul Grind 2, dupa care o luam pe Creasta Sudica inspre locul de intalnire cu trupa 2. Ca prin noroc, gasim calea si coboram din creasta, ajungand sa coboram pe niste brane, sa traversam niste fete de zapada uda / inghetata care-mi lasa si acum transpiratie rece pe spate; trecem ca prin noroc, fara incidente, ajungem la Marele Grohotis pe care il coboram, Lilu gaseste un calcar cu profilul unei cochilii pe el, il pastreaza; ajungem la ditamai pietroiul pe care il escaladam (pe scara metalica), fotografiem si ne intoarcem pe inserat spre corturile lasate la Plaiul Foii. Nu mai stiu daca in prima sau a 2-a seara am mers cu gasca la restaurant unde unii au mancat, unii au baut, iar altii amandoua; cert e ca am adormit fara probleme.
A 2-a zi devreme ca de obicei, le luam cu totii si da-i la deal; "ce valea ii asta Mircea?", "nush domnu Dinu... ", "Mircea, Mircea ...", iar dupa un timp il bag pe Luci la inaintare. Si tot asa, la deal, pe trasee faine si mai putin periculoase ca in ziua precedenta, ajungem de ne prinde seara la refugiul Cioranga, inca departe de corturi; coboram prin padure, continuam pe intuneric pe coclauri cel putin amenintatoare (cu hauri ce se casca cand in stanga, cand in spate) - cel putin asa le-am perceput la atunci; ajungem sa facem un rapel francez de vreo 18-20m, care initial parea nasol dar care in final mi s-a parut chiar distractiv (ciudate sunt ungherele mintii...), continuam coborarea pe grohotisuri si padure, ajungem la cort si asta ne-a fost; dureri de genunchi destul de pronuntate, la mine si Luci.
A 3-a zi uzura genunchilor nu m-a lasat sa continui traseu cu gasca, asa ca am stat toata ziua la cort si masina, jucandu-ma cu catelul timid si pufos; Dinu ma incurajeaza, spunandu-mi ca altii mai mari ca mine au patit-o la fel cu genunchii; Piatra nu e un munte cu care sa te joci; confirm.
A fost o iesire spectaculoasa, intr-un munte salbatic, impresionant dar si periculos de subestimat si abordat necorespunzator.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu