Ocolisel - Runc - Cheile Pociovalistei - Ocolis - retur

Focul diminetii

Primul test al cortului de expeditie :) ; nu-s conditiile pentru care-a fost proiectat, dar ne-a multumit indeajuns, condens zero !

Cheile ne tot cheama, de 2 saptamani ...

Cheile Ocoliselului

Cheile Pociovalistei in stanga, Cheile Runcului in dreapta, satul Runc la poale (care ne-a lasat o impresie placuta, cu oameni muncitori si gospodari, exceptand gunoaiele cu care de altfel sunt impanzite toate satele prin care am trecut, fara exceptie (Ocolisel, Ocolis, Runc) - in special albia paraielor). Am coborat prin gradinile oamenilor, am dat buna ziua, am cerut apa si ne-am continuat drumul spre susul Pociovalistei.

Nu doar flora, dar si fauna incepe sa prinda viata !

Familia Nicoara - foarte amabila - ne-a invitat la un pastrav cand mai trecem pe la dansii

Am cerut apa si ni s-a dat; autoritar, barbatul porunci "ada tu fomeie de da apa la domnu aista"; iar imediat dupa, "haida tu nevasta la poza". Si-uite-asa :)

Pe masura ce ne-am indepartat de sat, am vazut tot mai putine gunoaie - dar nu deloc ....

Dupa cum spuneam, case frumoase, gospodarii ingrijite, chiar daca mai practica si accesibila tabla a luat locul traditionalei sindrile.

O formatiune stancoasa interesanta, in forma de secera: ne-am promis sa trecem pe acolo data viitoare, care evident, va fi.

Cheile insirate Stancaraiele Bedeleului

Asteptam sa iasa verdele dintre rosul sters si maroul toamnei trecute ...

... si-a iesit movul !!!

Cine nu si-ar dori o asa priveliste in fiecare dimineata ....

Gresind traseul si neascultand gps-ul (si bunul simt !) am luat-o la vale in loc sa ramanem sus si sa continuam pe traseul propus. Coborarea prin padure a fost putin abrupta dar si interesanta, presarata din loc in loc cu bolovani si stanci, uneori fotogenici(e). Imi pare rau ca n-am surprins padurea din mai multe unghiuri, dar asa-i cu SLR-urile astea greoaie ...

Peretele sudic al Cheilor Pociovalistei (pe care n-ar fi trebuit sa-l vedem daca nu greseam "traseul" :) Ca l-am gresit, tare nu ne-am suparat, descoperind astfel noi unghere interesante pe care altfel nu le-am fi ghicit (inca o dovada ca uneori supra-organizarea vine in detrimentul aventurii)

Coborand in satul Ocolis (resedinta de comuna) ne-am rasfatat cu cafea, Pepsi, pufuleti si stixuri, sub privirile curioase si pofticioase ale catelului, pe care de destepti, nu l-am fotografiat :) Sat destul de bine inchegat, biserica mare, asfalt, tractoare, case mari. Toate satele astea de munte merita mult mai multa atentie decat din treacat, batranei simpatici, case vechi cu elemente traditionaliste, mosnegi pestriti si-afumati :)
Ocolisel - sat care paleste in comparatie cu Ocolis sau Runc (o femeie din Runc ne-a explicat cum ca-s multi batrani, nu mai are cine-a griji satul cum se cade ...), de al carui locatari am fost usor dezamagiti la prima vizita, impresie reparata in duminica asta cand am fost salutati si omeniti cu apa proaspata, de la 12 metri adancime :)

Daca v-a placut, mai reveniti !

Mircea si Laura