Mircea Coman: Muntii Orastiei - pe taramuri Dacice (1-3 Mai 2009)

MOTTO: Nici unu' de data asta ...

Si-am plecat in formatie de 5 vineri dimineata (1 Mai) din Cluj in compania lui Luci, lasam masina in Turda la un prieten si ne cuplam cu echipa Targumuresenilor (Serghei, Andrei, Vali) dupa care in jur de 9:30 o taiem spre Orastie, din centru ne ghidam dupa indicatoarele cetatilor Costesti/Blidaru si continuam pe valea Orastiei, strajuita de dealuri abrupte, impadurite, un cadru salbatic si virgin, demn de-ai nostri strabuni.

"Accesul dinspre valea Muresului spre Sarmizegetusa era aparat si controlat de cetatile de la Costesti-Cetãtuie si Blidaru, precum si de numeroase turnuri solitare amplasate de o parte si alta a drumului. Asezarea fortificata de la Cucuis-Golu, cetatea de la Varful lui Hulpe (necercetata inca) si probabil destule turnuri, nelocalizate deocamdata, barau accesul dinspre vaile Cucuisului si Sibiselului. Inaintarea dinspre vest era blocata de cetatea de la Piatra Rosie si de fortificatia lineara, tip baraj, de la Cioclovina-Ponorici. La acestea se adauga cetatile de la Cãpâlna, Banita si Tilisca care blocau de asemenea caile spre inima regatului dac. Dupa depasirea tuturor acestor obstacole, atacatorii erau intampinati de intariturile capitalei. " SURSA

Dupa o pauza scurta in Gradistea de Munte (cateva case risipite pe valea salbatica) unde ne documentam in privinta traseului (si Luci socializeaza cu necuvantatoarele) de la o familie de localnici cunoscatori ai imprejurimilor, continuam cu masina vreo 5 km (de la Costesti, unde se termina asfaltul, sunt cam 15km pana la Sarmisegetusa Regia) pana la hidrocentrala, unde lasam masina in paza unui lucrator cu mutra de shpirtor si privire iscoditoare care cerea de "beute". Nu i-am facut poza, nu merita efortul :)

Luam echipamentul si da-i la deal, prin padure (Bica: "ma, sigur ii asta drumu, da sigur ma ?"), dupa care pe curba de nivel prin padurea de fag (deasa si neatinsa de topor, priveliste tot mai rar intalnita in muntii nostri ...) si leurda, incredibil de multa! Am gustat inflorescentele, nefiind sigur ca-i ceea ce credeam a fi, si s-a confirmat; am ezitat sa consum(am) prea multa, stiind din auzite (Bica) ca are o surata asemanatoare dar otravitoare, ce-a lasat cu cracii-n sus un grup care le-a confundat (la propriu!).

In circa 30 min ajungem la fosta asezare dacica Fetele Albe, monument istoric descris mai jos.

"Asezarea de la Fetele (Fetzele) Albe se afla plasata pe coasta de sud, insorita, a dealului Muncelului, despartita fiind printr-o vale ingusta de inaltimea pe care se pastreaza ruinele Sarmizegetusei Regia. Ea face parte din categoria asezarilor de munte dacice, fiind ridicata pe terase protejate de ziduri din blocuri de calcar, construite in tehnica specifica tuturor fortificatiilor dacice din Muntii Orastiei. Alaturi de constructiile civile iese in evidenta un sanctuar circular cu stalpi de piatra, descoperit pe terasa a IVa. El a fost distrus, ca si asezarea, in urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc in timpul luptelor desfasurate in cadrul celui de-al doilea razboi purtat de armatele romane (105-106 e.n.), care a pus capat existentei statului dac liber."

Bagam la ghiozdan pe-ndelete sandwichuri si oua fierte puturoase "a la Bica", admiram blocurile de calcar slefuite la perfectiune (de daci si arheologi) ce formau candva Murus Dacicus si ne contrazicem cu privire la gaurile patratice din fiecare bloc; ba unii ca serveau la scurgerea excesului de apa din pamantul dintre ziduri, ba altii ca aveau rol de sustinere/intarire a zidurilor.

Găurile care se văd în blocurile de piatră erau folosite la cuplarea traverselor de lemn ce conectau cele 2 ziduri pentru a le conferi o rezistenţă sporită la şocuri.

"Murus Dacicus: două rânduri de ziduri din piatră fasonată plămădite la sec, adică fără liant (a se citi mortar), între care se adaugă pamânt bătătorit." A se servi cu romani furioşi înzestraţi cu catapulte (Bica sfatosul).

Dupa ora de arheologie, continuam in coborare catre drumul spre Sarmisegetuza (Valea Alba). Padure de fag tanara, deasa, de-un verde proaspat, crud.

Insecte prinse ca-n chihlimbar, acum milioane de ani

In cca 15-20 min dam in drumul aflat in reconstructie care duce la capitala regatului Dac, facem o pauza de adapat, facand eforturi de-a nu ne sufoca cu praful ridicat de masinile ce se indreapta spre obiectiv.

Zeci de masini parcate inainte de urcarea in zig-zag ce duce la monument, in 10-15 min ajungem si noi; alta pauza, fructe uscate, apa de parau si fotografii.

SARMISEGETUSA REGIA

"Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.

Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (Murus Dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conţinea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante şi mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular. "

Poarta de vest a cetaţii

"Zidul cetăţii avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 - 5 m în momentul finalizării construcţiei lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai neobişnuită, de hexagon cu laturile inegale."

Pădurea seculară din incinta cetăţii.

Coloană din templul naturii.

Poarta de est.

BICA: "Se pare că unii daci avea probleme cu formele geometrice şi confundau cercul cu dreptunghiul. Sau poate că dacii aveau cetăţi pe roţi ;)". De unde vorba.. "Da-le roata maaaa !!!"

Daca romanii-au calcat pe zidurile cetatii din vanitate, noi am facut-o doar din curiozitate (Bica: "cazi, ma !!").

Drum pavat. BICA: "Se pare ca dacii erau experţi în construcţia de autostrăzi. Acestea au rezistat peste 2000 de ani. Propun aceaşi tehnică pentru Autostrada Transilvania."

"La 100 de metri spre est, în dreptul porţii cetăţii, din acelaşi punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme şi mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie dacă erau şapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani în timpul ostilităţilor şi nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă şi pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Privind asupra lor a devenit evident pentru arheologi si istorici ca ele erau folosite pentru masurarea timpului, un fel de templu calendar."

Sedinta foto, unde fiecare-si da cu presupusul (Bica ce s-a mai documentat citind cartea recent cumparata, "Muntii dacilor. Calatorii pe plaiurile regesti ale Sarmizegetusei", restul fiind cunoscatori doar in inchipuire); tot el a propus tura, lauda lui (Mircea: "ai facut si tu un lucru bun in viata").

Sanctuarul mare circular, "a carui infatisare este momentan alterata de prezenta unor piloni de lemn dispusi aleatoriu in interior, in perioada comunista, pentru a da o "fata" mai spectaculoasa constructiei."

Sanctuarele de calcar mare si mic.

Discul de andezit (in dreapta), cu un diametru de cca 7 metri, despre care se spune ca ar fi avut rol de calendar.

"In urma cercetarilor si a calculelor, s-a descoperit ca 47 de circumferinte ale micului sanctuar corespund la 13 ani astronomici, dupa care mai este necesara o corectura de o singura zi. Rezulta deci ca dacii aveau un calendar bazat pe ciclurile de 13 ani.

Tot din calcule reiese ca anul dacic avea 47 de saptamani. Micului sanctuar este impartit in 13 grupe realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi a unei grupe - a unei saptamani. Iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13 grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an.

Anii dacici nu aveau un numar fix de zile. Datorita rotirii continue, a faptului ca fiecare an are 47 de saptmani si a celor doua saptamani de exceptie (doar 7 si 6 zile, fata de numarul obisnuit de 8 zile ), numarul de zile dintr-un an varia intre 364 si 367 de zile. *** Ceea ce ne conduce la faptul ca secolul dacic avea 104 ani."

Un canal de aductiune a apei in cetate:

"Civilii locuiau pe lângă fortăreaţă, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidenţele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea Dacică avea un standard înalt de viaţă."

Dupa inca o ora de arheologie (timp in care Luci a filmat sanctuarele, urmand ca in curand sa pun si fragmente de film pe blog), parasim sanctuarele si ne angajam in urcare pe-un picior impadurit, dar cu poteca, spre creasta pe care urma a continua traseul propus a doua zi. Dupa aprox. o ora facem pauza in vecinatatea unei stane parasite, timp in care Luci si Andrei merg dupa apa, de unde se-ntorc cu propunerea de a inopta langa constructie; decidem in unanimitate ca prezenta izvorului, lemnului uscat din belsug si a casei langa care putem campa (si in care ne adaposti in caz de ceva), pe langa apropierea serii, merita sa campam.

Punem corturile, strangem lemne de foc, punem masa in jurul focului si ne pornim la infulecat si la povesti vanatoresti, curmate brusc in miez de noapte de tunete, fulgere, grindina si secarea sticlei de vin; intram fiecare pe unde-apucam (manati imprecis de Bachus) adapostindu-ne de grindina ce pare a sfasia fasul corturilor (2-4mm in diametru, mai mult zgomot decat pericol). Dupa cca 1h se domoleste ploaia - cel putin asa se presupune, toti dormind dusi la vremea respectiva.

Dimineata racoroasa fara prea multi nori, ne spalam, balotam si purcedem la drum, spre creasta.

De aici începe drumul pe creasta principală.

Vf. Godeanu

Ne dam la deal si la vale in repetir, printre milioane, miliarde de branduse; asa ceva, sa tot vezi !

Grindina n-a reusit sa le ingenuncheze de tot !

Privim in zari, acolo unde stim ca este (si-l vom si vedea in ziua urmatoare) Minunatul Parang !

Vali ("Infractoarea mov"), Luci ("Hai-hai!"), Andrei ("Foo") Mircea ("Esse") si Serghei ("Suslov")

Se lasa ceata, inaintam prin zapada de 1m+ prin portiuni de padure neatinse de soare, ajungem intr-un final langa Vf. Negru, pe care-l ocolim prin stanga si dam de poteca pierduta (bine ca n-am luat-o prin jneapan, cum sugerase Bica ...), refuzam stanele din stanga si continuam spre stana marcata in GPS.

Sa nu uit: fara GPS, intr-o astfel de tura cu harti precare, ceata si carari dubioase (facand abstractie de drumul de creasta) ar fi fost mai nasol, nu imposibil; l-am laudat (Garmin etrex VISTA Hcx, pentru curiosi) si i-am promis sa-l mai aducem la munte. Buna investitie !

Ajungem la stana dorita, ne adapostim de ploaie si incepem sa despachetam; Serghei face focul (inauntru, pe vatra de foc) - mai mult fum decat foc, injuram ce injuram si-ntr-un final il stingem; Luci propune sa inoptam pe paturile improvizate, Bica protesteaza dar in final acceptam ideea, dupa cateva guri de tuica Bistriteana (merci Vali !)

BICA: "Observaţi tapetul din plastic cusut manual după vechea tradiţie a dacilor :) "

Punem de-o supa a-la-primus, mancam si ne pregatim de somn - pe cat de mult dorit, pe atat de greu de obtinut, dupa cum a dovedit diavolul de vânt rece ce-avea să se învârtă prin încăpere toată noaptea.

Dimineata insorita, amanam micul dejun la sugestiile (presiunile) lui Luci, care cocheta cu inghetul si pornim in cautarea unei coborari spre valea prin care trebuia sa trecem pentru a accede la traseul de intoarcere (ales din Google Earth). Una-i din satelit, si alta pe teren; padure deasa, cu "cazaturi" (cum le spunea un vanator din Cindrel); hotaram cu greu sa ne intoarcem pe acelasi traseu (cu mici modificari) si purcedem la drum.

Luam micul dejun pe curba de nivel, la soare, langa izvor, privind inapoi spre stana "bantuita".

Valea "rea" in care ar fi trebuit sa coboram pe traseul de intoarcere.

Amintirile urate lasate de ucigasii padurilor ...

O penultima gustare frugala dupa parcurgerea obositoare a aceleiasi paduri inzapezite.

Magnificul Parang !!!

Rupti, ne hodinim timp in care culeg cativa bulbi de branduse in incercarea de a-i aclimatiza la bunica-n gradina.

Ceturile fantomatice se ridica spre culmea pe care ar fi trebuit sa ne intoarcem, daca respectam traseul original.

Ajungem de unde plecasem in ziua anterioara (la crucea din creasta) de unde coboram la "bunul simt" catre masina, dam de o padure tanara si deasa dar cu un vechi drum prin ea, ajungem in Valea Larga si pe la 19:00 la masina; strangem si nu fara pareri de rau, pornim spre casa.

Ne-a placut.