"Uai mai Mircea ce-ai incarunntiiiiit" exclama maica-mea de cate ori imi vede chica-mi gri. Se pare ca "albul m-a ajuns mai devreme decat ar fi trebuit". Dar mi-am amintit un cantec/recitare de la Pasarea Colibri !
"Sunt tanar, doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea-mi plange!
Sunt tanar, doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru
si bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru!
Sunt tanar, doamna, tanar, cu spatele frumos
si vreau drept hrana, lapte din sfarcuri de cometa
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os
si sa dezmint zapada pierdut in pirueta!
Sunt tanar, doamna, aripile inca ma tin
chiar de ating pamantul de aproape cu genunchii
si aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand prin-transa bunicii si unchii.
Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred
oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara
si arcasii cetii spre mine-si reped
sagetile vestirii... Sunt tanar! Buna seara!"
Autor: Mircea Dinescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu